Acu’ sigur mă fac blondă. Păi cum stăteam eu ascunsă de dogoarea soarelui într-o piscină cu apă sărată, văd cum vine spre mine o lebădă roz. Adică vine peste mine. Și în lebădă, leșinată de soare, plutea o blondă suavă care, trezită în capul meu, mi-a susurat un amărât de sorry. Simpaticul, care a văzut scena de la distanță, i-a strigat în limba română – Stai liniștită, păpușă! E nevastă-mea! Dă-i înainte cu lebădoiul, că a mea are șapte vieți.
Mereu mi-am dorit să fiu blondă, dar nu am avut niciodată curaj să fac pasul cel mare. Am încercat marea cu degetul și de fiecare dată am bătut în retragere, adică mi-am închis părul la loc instantaneu.
În studenție, am mers la un coafor destul de drăguț, dar doamna care s-a ocupat de transformarea mea nu avea nicio chemare pentru meseria ei. Mi-a trântit sec în față un mostrar cu culori și m-a pus să aleg o nuanță care îmi place. Atât și nimic mai mult. Eu eram foarte tânără și foarte emoționată, prima oară la un coafor pentru transformări de look dramatice. Mă certasem și cu mama care nu voia în ruptul capului să-mi fac ceva la păr și, uite așa, am pus repede degetul pe o nuanță de roșu, care mi s-a părut mie că mi-ar veni și m-am lăsat în voia sorții, adică în mâinile doamnei indiferente despre care v-am povestit până acum. Rezultatul a fost un dezastru absolut. Doamna mi-a luat banii fără niciun regret, a luat chiar și micul bacșiș pe care i l-am lăsat de rușine, nu de mulțumire, că așa știam eu că se face.
Când am devenit mamă, am vrut din nou schimbare, ca să-mi abat măcar un pic atenția de la kilogramele pe care le primisem în dar odată cu maternitatea. M-am prezentat din nou la un coafor, dar de data aceasta fără curajul de a face o transformare radicală, așa că am cerut doar câteva șuvițe blonde. Când am ajuns acasă și m-a văzut soacra mea, care era o femeie foarte corectă, dar și foarte directă, mi-a lipit o etichetă fix pe frunte – Parcă ai fi un pui de porumbel acu’ ieșit din ou.
De vreo cinci ani încoace, am început din nou să cochetez cu ideea schimbării. Merg la coafor, de mulți ani la același, și nici nu intru pe ușă că Mariana strigă la mine – „Tot blondă?” „Tot!”, îi răspund eu cu subînțeles, adică vreau de mor, dar nu este astăzi momentul ăla al schimbărilor majore, așa că vezi-ți de treaba ta.
După meciul Franța- Elveția, am trecut pe la Mariana și i-am zis ferm: Vin la vopsit joi, pot să zic eu orice, tu să mă scoți blondă! Nu discuți cu mine, da? Și îi spun și motivul răzgândirii mele. Adică, mă duc eu pe stadion și simpaticul mă convinge că vreau la baie, deci ar fi bine să ies un pic înainte de pauză ca să iau și ceva băuturi gazoase și nealcoolice pentru el și pentru băieții care erau cu noi. Eu, nevastă la locul meu, cumpăr ce mi-a zis și îi aștept în hol cu mâinile înghețate de la sticlele reci. Ies băieții, ‘mnealui nu se arată. Când apare ca o boare, i se adresează unei blonde platinate – Mi s-a părut că mă saluți. Sigur te știu de undeva! Blonda, o tipă frumușică, pe care, culmea!, și eu eram convinsa că o cunosc de undeva, se uită la el și îi spune – O salutam pe prietena mea. E în spatele dumneavoastră!
Mari a prins ideea! Când am ajuns la ea, eram pe fugă, nu avem timp de nimic. I-am zis hotărâtă: Nicio șuviță! Pune ce vrei tu pe rădăcini, că la opt trebuie să fiu la mama naibii și n-am timp să ajung. Mari mi-a zis doar atât: Lasă, că ajungi. În concluzie, nu sunt blondă și parcă nici nu-mi mai doresc pentru că așa de mult îmi plac noile și primele mele șuvițe arămii, că am să rămân așa cu ele o bună bucată de vreme. Mari mă cunoaște bine. Nu mă aruncă în apă, dacă nu știu să înot, dar mă obișnuiește treptat cu ideea schimbării.
Simpaticul este stresat. Mă place așa cu irizații arămii, dar nu mă vrea blondă nici în ruptul capului. Blondă sau tunsă scurt. Zice că se simte înșelat. Și mai zice că nu mă mai ia nici la stadion, dacă fac din țânțar armăsar că a vorbit și el cu o blondă. Ce mare lucru? El băiat popular, care cunoaște atâta lume, ce avea dacă o știa și pe distinsa? Și uite că nici n-o știa, doar i s-a părut. Asta e problema mea? În loc să fiu supărată pe Mbappe că a ratat, eu mă strâmb și-l cert tot pe el care n-a ratat nimic!
Așadar, primul pas l-am făcut și îmi place mult, dar drumul este lung și doar Mariana știe ce va urma cu adevărat.
FOTOCREDIT- www.pixabay.ro
