Eu, din păcate, sunt o persoană pe fața căreia se citesc emoțiile cu mare ușurință. Nu știu să mă ascund, nu știu să zâmbesc fals. Și, ca să fie totul foarte prost pentru mine, am obiceiul de a mă exprima liber, pe principiul nu neapărat sănătos Ce-i în gușă și-n căpușă! Chestia asta este văzută adesea ca fiind lipsă de tact pentru că, de când e lumea și pământul, e mai ușor de înghițit o minciunică învelită într-un staniol ipocrit, decât un adevăr colțuros și abrupt.
Cum vremea trece pentru toți și eu am alergat prin anii mei și am prins de ici de acolo experiențe de viață care m-au învățat să nu mă mai mir de nimic. Aparența înșală realitatea, la fel ca și photoshopul din revistele glossy! Aparența minte cu diplomație și trage ipocrit gunoiul sub preș, că ce nu se vede, nici nu există. Avem ochiul vigilent al societății făcut mare pe fiecare dintre noi. Trăim sub lupa prejudecăților sociale învechite ale unui sistem comunist care ne-a închis cu zăbrelele falsului perfect. Aparent, ne modernizăm și ne deschidem mintea, în realitate, acceptăm pentru ca nu avem altă soluție, dar în forul nostru interior judecăm și condamnăm.
Resping violența sub orice formă se manifestă ea. Nu accept violența ca soluție pentru nicio formă de conflict indiferent de natura lui. Nici împotriva oamenilor, nici împotriva animalelor. În copilărie, în blocul în care locuiam, eram vecinii unui cuplu de oameni tineri realmente foarte frumoși. Din păcate, iubirea lor era măcinată de gelozie și violență. Eu, cu mintea mea de copil, nu înțelegeam nimic. Acum auzeam cum dă în ea și o vedeam pe mama cu ușa deschisă ca să o ascundă la noi când scapă din mâinile lui, acum îi vedeam pe amândoi îndrăgostiți, înlănțuiți pe stradă, la fel de frumoși, dar ea cu ochii vineți. Nu înțelegeam când erau cinstiți cu ei, când era el cinstit cu ea? Chiar și în zilele noastre sunt femei care îndură și care cred că nu e dragoste fără bătaie, că el nu e bărbat dacă nu îi dă vreo două. O prietenă mi-a povestit că are la țară o vecină care e tare mândră de concubinul ei care o iubește mult. Într-o zi a sunat-o să o cheme la ea, dar vecina nu i-a răspuns pe moment. A sunat-o mai târziu înapoi și i-a spus pe cel mai normal ton din lume Hai că nu puteam sa vorbesc, mă bătea ăsta! NU! Nu există iubire cu violență! Nu te iubește, dacă te lovește!
Nu există iubire nici când te înșală și tu, femeie credulă și răbdătoare, închizi ochii pentru că jură că vă iubește pe amândouă și nu poate trăi decât așa. Închizi ochii pentru că umbra ei rămâne în alcov. Pe scena vieții dansezi doar tu care ai avut norocul să-l duci la sfatul popular. Greșit! Sufletul mințit se stinge încet, se crispează la lumina falsă a aparențelor întreținute pentru gura lumii. Cu toate acestea știu cupluri care au rezistat în timp până la nunți de pietre scumpe, chiar dacă el a jucat la mai multe capete și ea s-a complăcut să fie doamna X, cu fată în casă, vacanțe de lux și mătăsuri stropite cu Chanel.
Eu personal nu cred în compromis. Ori e albă, ori e neagră. Când am simțit minciuna m-am scuturat de toată dragostea deși m-a durut, când am simțit trădarea am retezat orice posibilitate de reîmpăcare chiar dacă sufletul a plâns. Eu cred în iubire și în respect reciproc. Norocul ni-l facem singure, respectându-ne pe noi. Dragele mele, are balta pește, nu vă grăbiți să greșiți urmărite de vârstă sau gura urbei! Viața este frumoasă și trebuie trăită cu fruntea sus!
FOTO: IULIA MICLEA
De 1 Aprilie era frumos sa ne tragi o pacaleala nu lucruri adevarate despre viata . Oricum este adevarat si dureros ca pe noi romanii ne intereseaza si capra vecinului. De aceea multa lume de teama prejudecatilor isi duce viata , asa ca sa dea bine.