„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

De ce să plec, de ce să rămân în România?

de

Când mă mai supăr pe una sau pe alta, când mă deranjează ignoranța și nepăsarea, când mă lovesc de veșnicul lasă, mă, că merge și așa, atunci mă scutur de iubirea de glie și mă gândesc la toți cei care au ales sa trăiască în altă parte. De ce să plec? De ce aș pleca din țara mea? Pentru că vreau respect. Greșesc să cer respect? Da, este tot ce vreau, decență și respect.

Respectul este cheia pentru progres a oricărei societăți care vrea să se dezvolte și să crească frumos. Respectul în toate formele sale este relevant și întregește tabloul unei democrații sănătoase. Eu merg la vot de fiecare dată, fie că am sau nu candidați favoriți. Fac asta de la 18 ani cu conștiința faptului că îmi pasă de viitorul meu. Mă respect pe mine atunci când îmi exprim opțiunea, dar mai ales îi respect pe toți morții revoluției din 1989. Eu sunt copil crescut în comunism, spun mereu acest lucru, pentru că există o amprentă a austerității în gândirea mea de acum. Am adunat borcane de iaurt, maculatură și castane. Am stat la cozi interminabile de unde am plecat cu mâna goală și am cărat mâncare la țară, pentru bunici, deoarece, deși munceau ca robii, lua C.A.P-ul tot. Am dat cu sapa, am copilit roșii, am făcut munca pământului de drag la bunici și de silă la munca patriotică. Am crescut după blocurile gri an după an și am fugit spre rai, la mine la țară, în toate vacanțele școlare. Eu știu ce am lăsat în spate. Eu știu pentru ce s-a murit la revoluție. Eu de aia mă duc la vot, pentru că îmi pasă!

Mă respect pe mine și bunul Pământ atunci când nu arunc niciun fir de plastic altundeva decât în containerul de plastice. Reciclez tot ce se poate recicla și încerc să îi determin, prin educație, și pe alții să facă acest lucru. Nu îmi place gunoiul, nu îmi plac oamenii care fac acest gunoi. De ce să-ți arunci din mașină țigara și cutia de Cola? De ce să arunci la pădure sau pe câmp sacii tăi cu gunoi? Cine vine să strângă în urma ta? De ce sufoci pământul cu gunoiul tău? Am văzut la televizor, acum două săptămâni, că insula de deșeuri din plastic din Oceanul Atlantic a ajuns să aibă dimensiunea Franței, Spaniei și Germaniei împreună?  Văd zilnic deșeuri de toate felurile, plutind în ochiuri de apă. Văd oameni care refuză un abonament la Salubritate, deși i-ar costa pe lună cam cât dau pe două pahare de țuică. Aruncă mizeria menajeră și dejecţiile în apa din fața casei, la gârlă, în pădurea de pe deal sau în livada cu meri. De ce? Pentru că se poate!

Mă respect pe mine și pe ceilalți când le vorbesc frumos și ajut cum pot, când  dau o haină, o pâine ori o farfurie de mâncare, niciodată țigări și alcool. Când stau la coadă răbdătoare și nu mă bag sfidător și impertinent înaintea rândului, când nu vorbesc tare și nu las să urle muzica în mașină. Mă respect și îi respect pe ceilalți pentru că încerc să mă educ mereu, să mă informez, să înțeleg, să ies în lumină pentru că asta înseamnă cunoașterea. Mă respect când cumpăr o carte sau văd un film bun. Fug de mitocănie și vulgaritate, fug de minciuna îmbrăcată în poleială, fug de aparențe și de forme fără fond.

De ce să vreau să plec din țara Maicii Domnului? Aici am rădăcinile, aici mi-am întins aripile spre cer. Unde să plec? Aici este acasa mea! Ori de câte ori mă întorc din lumea largă, mă minunez de locul frumos în care trăiesc. Sunt parte din generația care cânta despre anul 2000, despre viitorul luminos al unei societăți cu eroi din mucava. Sunt parte din grupul optimiștilor, care visează la o Românie cu reguli decente și aplicabile, cu oameni civilizați care trăiesc cu adevărat și fac din fiecare zi un eveniment excepțional. Nu îmi pun poalele în cap, nu mă plâng că am ales să mă nasc aici! Nu este nicio problemă că sunt o fată din Est. Am avut noroc. Puteam să fiu într-o țară africană sau într-o zonă de conflict euroasiatică. Vreau și eu la Londra și la New York, dar mai presus vreau să construiesc, la mine acasă, să iau din ce-i mai bun în lumea avansată și să sădesc în pământul meu.

Vreau respect și decența! Atât îmi trebuie ca să trăiesc aici. Vreau conducători deștepți și cu drag de țara lor. Vreau educație, pentru că numai așa, într-o societate instruită, luminată de cunoaștere, respectul vine firesc și nu are statut de excepție.

Foto IULIA MICLEA/www.photofancy.ro

 

 

Tag-uri:
· · · · ·
Categorii:
ATITUDINE

Comentarii

  • Respect,decenta,un sistem de valori autentice si o legislatie imbunatatita,aplicata si aplicabila!

    Catalina Dragnea 26 mai 2018 18:12 Răspunde
  • Cred ca am mai scris cate ceva la postarile tale;ma regasesc total si in aceasta si totusi nu pot sa nu spun:am obosit! Mi-e rusine sa ma uit in ochii copilului meu!

    Irinoush 27 mai 2018 18:10 Răspunde
    • Nu vreau sa obosim! Sperenta nu are voie sa moara. Educatia, instruirea este cheia. Trebuie sa incercam sa luminam cat mai multe minti.

      Iulia 29 mai 2018 14:13 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title