„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Flori pentru fete frumoase, flori pentru fete fițoase

de

Am vrut zilele trecute să cumpăr un buchet de flori. Am luat la picior mai multe locuri pe unde știam eu că ar fi florării, dar, spre marea mea surpriză, nu le-am mai găsit. Fuse și se duse, adică fuse și se duse cea de la metrou, fuse și se duse una de pe dreapta și alta din intersecție. Cu greu și întrebând din om în om, am nimerit într-un colț de rai – spun asta pentru că avea coșuri cu lalele albe, hortensii roz și liliac. M-am aruncat entuziasmată pe coșul de lalele, iubitele mele lalele, și am întrebat curajoasă care este prețul lui. 200 lei, a venit răspunsul sec. Am zis că nu aud bine și am întrebat din nou. Mă scuzați, sunt pantofi?  Vânzătoarea mi-a zâmbit neutru și mi-a răspuns cu un pic de milă: Nu, doamnă, sunt flori! Am început să mă uit mai atentă în jur și să cercetez oferta florală. Ce să zic, de frumoase erau frumoase, le mâncam cu ochii, dar nu mă înduram deloc să le mănânc și cu cardul. Cum să dau 40 de lei pe un fir de liliac? Păi  îl am gratis în grădină, un pom întreg. Vânzătoarea a văzut că mă codesc și mă agit, așa că m-a lăsat în banii mei, amuzându-se discret ori de câte ori mă holbam siderată la câte un fir de ceva care costa cât rata la banca. Până la urmă, am ales trei fire diferite, care se asortau frumos și decent la cheltuială, și am rugat-o pe doamna spioană să le împacheteze simplu, dar de efect. Ea mi-a zâmbit condescendent și, în timp ce meșteșugea la buchet, mi-a spus superior: Să știți că oamenii se bucură când cumpără flori. Parcă mi-a făcut și cu ochiul, așa, ca să mă bată moral pe obrazul insensibil. Doamnă, și eu mă bucur. Iubesc florile, dar aici la dvs, când văd cât costă un fir de iarbă,  îmi vine bucuria pe gât. Știţi, așa, ca la bolul alimentar!  Am problema asta, mă uit la bani, fără a fi zgârcită, din contră. Dar când știu cât mă stresez, cât muncesc, cât jonglez cu timpul meu ca să împac și capra și varza, parcă nu îmi vine să dau o avere pe un coș cu flori.

Mi-a ajuns la ureche, că așa am eu urechile mari și captează bine zumzetul din jur, discuția unor doamne siderate și ele de un preț la coșul cu trandafiri stropiți cu ciocolată. 400 ron. Pe bune? Sigur sunt stropiți cu ciocolată, poate că de fapt sunt suflați cu aur și când se usucă rămâne în urmă vreo pojghiță prețioasă? Chiar nu știu. Doamnele, șocate de preț, se întrebau invidioase dacă trandafirii sunt pentru amantă sau pentru nevastă, dar acesta este un alt subiect care nu m-a pasionat deloc, rămânând fixată și șocată  pe chestia cu ciocolată scumpă și florală.

Mie îmi plac mult florile, dar le prefer la ghivece. Cumpăr în fiecare primăvară mușcate, begonii, panseluțe, crăițe, moțul curcanului, di tăte. Umplu trei curți și cinci balcoane. Îl omor pe portofel, dar nu îmi pare rău. Că sunt acasă, că sunt la țară sau la treabă, eu am toată vara flori și floricele. Nu mai zic de toți bulbii din grădină. Să vă spun ceva, dacă replantați bulbii de la zambilele primite la ghiveci, ei răsar în fiecare an. Eu mă bucur de flori, dar probabil îmi place să muncesc și eu un pic, să meșteresc și eu la ele. Îmi plac și florile pentru glastre, îmi place să am casa plină cu flori și asta se întâmplă de 8 martie și de ziua mea, dar un mic amănunt face diferența de opțiune. Sunt alergică la polen și oricât mi-ar fi de dragi, prefer să am flori mai mult pe afară. Acum doi ani, după nunta copilului mare, am primit de la ea, pentru că pleca imediat în luna de miere, un portbagaj de flori. Cam tot ce primise la cununia civilă și la cea religioasă. Am fost foarte fericită, nefiind învățătoare sau dirigintă la vreo clasă, nu mai primisem niciodată atâtea flori. Cred că nici la nunta mea. Le-am dus în bucătărie pe toate, mi-am adunat  vazele și oalele de pământ din casă și am început sa le scurtez codița, să le bat un pic tulpina dacă erau trandafiri, să le curăț și să le asortez. Dar ce să vezi! În iunie se vând bine și crinii, iar ei îmi sunt fatali. Am crezut că mor sufocată pe mormanul de flori. Soțul meu, când a văzut că mă schimb la față și mă sufoc, a scos repede florile din casă și pe mine la aer odată cu ele. Am avut atunci curtea plină de vaze cu flori minunate. Și, oricum, gestul contează. Mi le-a dat mie în grijă și eu am fost fericită să le bibilesc și să mă bucur de ele, chiar dacă m-am mai ajutat un pic cu aerius și claritine.

Foto credit- www.pixabay.com

 

Categorii:
ATITUDINE

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title